De ce nu se difuzează muzica românească? Politica radiourilor şi a caselor de discuri din România şi din străinătate.

   Totul a început într-o zi când voiam să ascult muzică românescă. Am încercat mai multe posturi dar, din păcate, oferta destul de limitată m-a făcut să renunţ. Mi-am pus întrebarea : “ Ce se întâmplă ? “. Atunci am accesat playlistul diferitelor posturi de radio private din România şi surpriza a fost copleşitoare: muzica românească se difuzează în procent de maximum 1%. Este incredibil! Am aplicat acelaşi tip de sondaj şi altor posturi de radio din Franţa şi Italia, şi am constatat că grupurile de mass-media din țările respective îşi promovează muzica naţională în proporţie de 90%. Ce se întâmplă de fapt? Voi încerca să caut niște răspunsuri care ar putea să deranjeze multă lume.
      Radiourile plătesc muzica românească conform unor contracte obscure de circa 10-20 de ori mai puţin decât muzica straină. Pe când piesele muzicale româneşti sunt plătite la bucată, număr de apariţii, minutaj în funcţie de autor şi casă de discuri, cele străine sunt remunerate indiferent de autor, ţara de provenienţă, casă de discuri ( 60 de minute – sau altă durată) după criterii orare; adică o oră de muzică străină costă 1 euro (de exemplu) pe când o oră de muzică românească ( de aceeaşi categorie muzicală) ajunge şi până la 20 de euro în funcţie de autor şi casă de discuri. În acest context, casele de discuri româneşti, printr-o înţelegere necontractuală cu producătorii de emisiuni, impun un artist sau o trupă în atenţia ascultătorilor în funcţie de interesul pe care contractual îl au cu artistul promovat. Dacă nu ai contract cu casele de discuri nu poţi fi difuzat. În aceste condiţii chiar acel mic procent de difuzare al muzicii româneşti este direcţionat numai către anumite case de discuri.
Asistăm fără reacţie la un proces bine controlat de limitare a difuzării pieselor româneşti. Cauzele sunt multiple: politica de profit maxim a radiourilor prin aplicarea de reţete cu rating ridicat de audienţă, politica contractuală a caselor de discuri dar şi cea a UCMR-ADA din Romania.
S-a implementat din luna mai 2010 un program de monitorizare a tuturor apariţiilor muzicale pe toate posturile de radio ( de tip internet sau cele care emit prin unde radio) din lume. Astfel piesele româneşti care se difuzează pe posturile străine vor putea fi contabilizate la plata drepturilor de autor, iar compozitorii români vor putea fi răsplătiţi material pentru piesele lor. Dar nu s-a luat în calcul un mic amănunt în momentul investiţiei ( destul de costisitoare) : piesele româneşti nu se difuzează pe posturile de radio din străinătate într-un procent mai mare decât cel intern. Şi atunci unde este beneficiul? El există, dar nu pentru noi, ci pentru muzica străină care se difuzează în Romania. Casele de discuri din străinătate, având acest instrument de monitorizare, şi-au permis să-şi “reducă” pretenţiile financiare în România de circa 20-30 de ori în comparaţie cu cele din alte ţări de pe glob. Conducerea UCMR-ADA în momentul de faţă plăteşte acum caselor de discuri din străinătate mai mult decât înainte, din cauza acestei “ investiţii”. Ne-am afiliat la Uniunea Europeană și acest program de monitorizare este un act de normalizare, dar UCMR-ADA ar trebui, ca instituţie ce are drept scop protejarea intereselor compozitorilor români, să aplice acelaşi algoritm de vânzare al pieselor româneşti în exteriorul graniţelor, aşa cum o fac instituţiile străine de profil. Din păcate nu o poate face deoarece contractual nu are posibilitatea să reprezinte compozitorii/autorii unor terţi cumpărători. Ea se limitează la colectarea şi gestionarea drepturilor de autor (proprietate intelectuală) şi nicidecum la vânzarea dreptului de utilizare a acestora (licența de difuzare), din cauza faptului că în contract nu este stipulat acest drept. Casele de discuri din străinătate negociază direct cu radiourile din România în privinţa preţului de utilizare a materialului sonor, ocolind UCMR-ADA căreia îi revine doar rolul de gestionare contabilă  ( doar a investit bani în program). Casele de discuri din România nu pot negocia direct cu radiouri din străinătate pentru că sunt S.R.L.-uri ( adică societăţi cu răspundere limitată) şi legile nu permit decât realizarea de contracte între societăţi (adică mai multe case de discuri care au un reprezentant agreat de Stat ( de exemplu UCMR-ADA). Casele de discuri din străinătate sunt asociate între ele în vederea interesului comun şi reprezentate de organe acreditate de legi internaţionale semnate de statele respective, pe când cele româneşti nu sunt invitate din cauza statutului comercial nici măcar la masa tratativelor. Avem dreptul de a cumpăra muzică (licența de difuzare) dar nu și de vânzare a licențelor producțiilor proprii.
Am cautat și alte organisme din Romania care ar putea ajuta muzica românească să fie mai bine difuzată și implicit mai bine remunerată : UPFR – Uniunea Producătorilor de Fonograme din România funcţionează în baza Legii Nr. 8/ 1996 cu modificările şi adăugirile ulterioare, ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale producătorilor de fonograme din România. Din statutul acesteia am extras ceea ce este în legătură cu tema propusă.
UPFR este organism de gestiune colectivă desemnat prin deciziile ORDA să colecteze remuneraţiile cuvenite producătorilor de muzică din utilizarea fonogramelor în comunicarea publică, în activitatea de radiodifuzare a fonogramelor.


Voi încerca să lămuresc anumiți termeni din Legea Nr. 8/ 1996 (Legea Dreptului de Autor şi a Drepturilor Conexe Dreptului de Autor)

Ce este o fonogramă?
Conform Legii Nr. 8/ 1996 (modificată şi completată) - Art. 103, alin 1 "Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări încorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă
audiovizuală."
În limbajul comun, fonograma este deseori desemnată prin termenii: muzică, piesă muzicală, înregistrare muzicală, înregistrare sonoră.
Ce este un producător de fonograme?
Conform Legii Nr. 8/ 1996 (modificată şi completată) - Art. 103, alin 2 "Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi."
Ce este un organism de gestiune colectivă?
Organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere de titularii de drepturi. Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.
Organismele de gestiune colectivă se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), şi sunt asociaţii fără scop patrimonial. Au ca obiect de activitate principal colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari. (Citeşte mai mult în Legea Nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare (Art. 124 şi 125).)
Care sunt organismele de gestiune colectivă desemnate să emită licenţe în România?
În prezent, în Romania funcţionează 10 organisme de gestiune colectivă avizate de ORDA (vezi adresa : http://www.orda.ro/default.aspx?pagina=168). Pentru utilizarea muzicii, trei organisme emit licenţă: UPFR, Credidam şi UCMR-ADA.
De ce există mai multe organisme de gestiune colectivă?
Organismele de gestiune colectivă reprezintă categorii diferite de titulari de drepturi sau diferite drepturi prevăzute în Legea Nr. 8/ 1996. Fiecare OGC este avizat prin decizie ORDA pentru activitatea sa.
Ce sunt drepturile conexe dreptului de autor şi titularii acestora?
Drepturile conexe dreptului de autor sunt drepturi care revin entităţilor care au contribuit la realizarea unei opere. În cazul muzicii, la realizarea operei contribuie interpreţii şi producătorii de înregistrări sonore.
Am nevoie de licenţa UPFR dacă am licenţă CREDIDAM sau UCMR-ADA?
Da. UPFR reprezintă producătorii de muzică, care sunt titulari de drepturi asupra fonogramelor/ videogramelor. CREDIDAM reprezintă drepturile artiştilor interpreţi, iar UCMR-ADA reprezintă drepturile de autor ale compozitorilor de muzică.
Fiecare dintre cele trei organisme de gestiune colectivă emite licenţe in numele grupului de titulari de drepturi pe care îi reprezintă, respectiv colectează remuneraţiile cuvenite acestora şi apoi le redistribuie titularilor de drepturi.
Aceste trei OGC-uri funcţioneaza separat, pe baza metodologiilor publicate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) publicate în Monitorul Oficial.

De ce trebuie să plătesc remuneraţia pentru licenţa UPFR dacă am plătit CD-ul/ mp3-ul?
Când cumpăraţi un CD sau mp3, obtineţi dreptul de a asculta această muzică într-un mediu privat precum propria casă sau maşină, pentru uz personal.
Dacă utilizaţi muzica într-un mediu comercial, unde are acces publicul, trebuie să solicitaţi licenţa de comunicare publică a muzicii şi să plătiţi remuneraţia aferentă.
Dacă vreţi să vă creaţi un playlist propriu pe suport optic pentru a-l folosi în comunicarea publică (cd, memory stick, hardisk etc.), trebuie să solicitaţi licenţa de reproducere.
Dacă aveţi un post de radio FM/ AM/ online, respectiv un post TV de orice tip trebuie să solicitaţi licenţa din partea UPFR.
Dacă introduc pe teritoriul României aparate şi suporturi din alte ţări ale Uniunii Europene am obligaţia să achit remuneraţia pentru Copia Privată?
Da. Obligaţiile legale privind achitarea remuneraţiei aferente Copiei Private vă vizează deoarece introduceţi pe teritoriul României aparate si suporturi vizate de lege. Consultaţi Adresa ORDA/ 2007*********** Metodologia privind reproducerea fonogramelor – Decizia ORDA Nr. 192/2007, publicată în Monitorul Oficial Nr. 382/ 06.06.2007.
Licenţierea pentru utilizarea muzicii este o practică internaţională?
Da.
Concluzii:
Toate organismele existente în Romania au ca activitate principlală colectarea și repartizarea dreptului de autor a căror gestiune le este încredințată de autor, dar niciunul din cele enumerate nu au puterea de vânzare a licenței de utilizare în afara granițelor tării, numai emit licenţe în numele grupului de titulari de drepturi pe care îi reprezintă.
In acest supermarket al muzicii trebuie să fim și noi prezenți pe un raft, deci trebuie creat un organism care are puterea de vânzare a licențelor și de propunere a acestora organismelor similare din alte tari cu sau fără acordul titularului de drept. Trebuie constituită o strategie de promovare și de vânzare a licențelor astel încât radiourile din strainatate să fie interesate de achiziția de muzică din Romania.
De ce am ajuns aici? Radiourile private ( scoatem din discuţie postul naţional și Național FM) îşi câştigă existenţa prin difuzarea de reclame şi din subvenţii dirijate -(donații) : licența de difuzare a muzicii, aparatură şi infuzie de capital (străin) cu scopul
declarat de a crea locuri de muncă şi de a culturaliza ascultătorii şi cel nedeclarat de a realiza profituri substanţiale.
Şi atunci eu, român, compozitor, autor, ascultător, mă întreb: “Quo vadis Romania?”

15 Aprilie 2011

Bacargiu Cristian



________________________________________________________________________________________________

[1] Deciziile ORDA de desemnare a UPFR drept colector de remuneraţii:

  • Decizia nr.113/09-05-2006 (O.R.D.A.) - DECIZIE privind desemnarea UPFR drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora.
  • Decizie nr.114/09-05-2006 (O.R.D.A.) - DECIZIE privind desemnarea UPFR drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune.
  • Decizie nr.115/09-05-2006 (O.R.D.A.) - DECIZIE privind desemnarea UPFR drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune.
  • Decizie nr.185/01-09-2005 (O.R.D.A.) - DECIZIE privind desemnarea UPFR drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora.
  • Decizie nr.156/25-07-2005 (O.R.D.A.) - DECIZIE privind desemnarea UPFR drept colector unic al remuneraţiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată.
  • Decizie nr. 77/ 2009 (O.R.D.A.) - DECIZIE privind desemnarea UPFR drept colector unic al remuneraţiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privată.

 

 înapoi...