TABLOURI DINTR-O EXPOZIȚIE
Modest Petrovici Musorgski este unul dintre cei mai de seamă compozitori ruși ai secolului al XIX-lea, numele său fiind asimilat numelor sonore pe care cultura rusă le-a dat în acest domeniu (Prokofiev, Stravinski, Rimski - Korsakov, Ceaikovski, Rahmaninov, Șostakovici).
În 1874 compune celebra suită „Tablouri dintr-o expozitie”, în amintirea prietenului său pictorul și arhitectul Viktor Hartmann. Suita este cea mai complexă compoziție a sa pentru pian și a stat la baza a numeroase aranjamente și orchestrații, realizate de către muzicieni renumiți și a inspirat artiști ce aparțin unei palete largi de stiluri muzicale: Maurice Ravel (cea mai cunoscută), Emerson, Lake & Palmer (care i-a adaugat elemente de rock progresiv [1], jazz [2] și folk [3]), Trevor Rabin de la YES, părintele muzicii electronice culte - Isao Tomita, trupele heavy metal Mekong Delta și Armored Saint, renumitul Amon Tobin etc.
Trupa de rock progresiv Emerson, Lake & Palmer (Keith Emerson, Greg Lake și Carl Palmer) a lansat în 1971 un album live și relansat în 2001 (ediție de studio) o versiune cu elemente specifice rock-ului a suitei “Tablouri dintr-o expozitie” compusă de Modest Petrovici Musorgski.
Maurice Ravel a fost fascinat de cele zece piese pentru pian ale marelui compozitor rus din secolul al XIX-lea, pe care le-a reorchestrat și le-a îmbogățit armonic și timbral. Fiecare piesă prezintă un tablou, între ele fiind o temă caracteristică intitulată : “Plimbarea” (The Walk), care de fiecare dată îmbracă o formă variată exprimând diferite dispoziții sufletești. Ravel a transpus această lucrare solistică adaptând-o și aranjând-o pentru orchestră. După aproape o sută de ani (97, mai precis) de când a fost prezentată în premieră publicului, compozitorul, pianistul si claviaturistul englez Keith Emerson a fost fascinat de această lucrare. Cum Musorgski a scris-o doar pentru pian, iar Ravel a aranjat-o pentru orchestra, lui nu-i rămanea decât să facă o prelucrare între cele două variante - un aranjament pentru grup mai mic cu elemente de rock, jazz și folk . Din cele zece "picturi" sonore ale lui Musorgski, au fost alese doar patru: primele două, „Gnome” și „The Old Castle”, a noua,” The Curse Of Baba Yaga” și o parte din ultima „The Great Gate Of Kiew”, la care s-au adăugat „Promenade” (interludiu din varianta originală), câteva piese proprii – „Saga” (Lake), „Blues Improvisation” (Emerson) și aplauzele și ovațiile publicului prezent la concertul înregistrat. Elementele de rock progresiv, jazz și folk au constituit elementele de noutate care au făcut ca celebra suită „Tablouri dintr-o expozitie” a lui Musorgski să intre și în atenția publicului mai puțin avizat cu muzica clasică. Dacă timbralitatea lui Ravel era obținută cu ajutorul instrumentelor din orchestra clasică, la Emerson, Lake & Palmer timbralitatea a fost mult extinsă cu ajutorul aparatelor care produceau sunete electronice (moog [4])
Isao Tomita, compozitor al muzicii electronice culte , scoate în anul 1975 albumul „Tablouri dintr-o expoziție” inspirat din muzica lui Musorgski. Albumul este compus din cele 10 piese ale lui Musorgski, dar exclusiv pe sunete electronice de sintetizator [5]. Varianta propusă de Isao Tomita are o densitate timbrală mult mai mare decât a tuturor celorlați compozitori, aduce pasaje din muzica spectrală, electronică cu o polifonie greu de însușit de către public. Motivele ritmice sunt dispuse pe toată întinderea spectrului sonor având densitatea unui furtuni sonore sau uneori în ppp.
Vladimir Ashkenazy [6], compune în anul 1982 o prelucrare pentru orchestră simfonică a renumitei lucrari: “Tablouri dintr-o expozitie”.
Orchestrele James Last [7] și Royal Philarmonic Orchestra [8], au făcut ample prelucrări muzicale ale lucrării lui Musorgski , acestea fiind prezentate în numeroase concerte susținute în toată lumea. Orchestra Royal Philarmonic au reorchestrat „Tablouri dintr-o expozitie” ale lui Modest Petrovici Musorgski în stil propriu adăugând multe instrumente de suflat din lemn (concepția lui Jack Brymer (clarinet), Brooke Gwydion (fagot), Terence McDonagh (oboi) şi Gerald Jackson).
Mekong Delta este una dintre cele mai importante formații de progressive/thrash metal din Germania. În anul 1996 trupa lansează albumul instrumental „Pictures at an Exhibition” inspirat de creația compozitorului Modest Musorgski. Caracterizând acest album aș putea să spun că piesele au un feeling straniu producând acea senzație de ceva “diferit” datorită unor șocante pasaje de ritmuri, cu abordări ale liniei melodice din perspectiva a multor stiluri și curente muzicale.
Aceste variate orchestrații ale Suitei pianistice musorgskiene „Tablouri dintr-o expoziție” exemplifică măreția actului creator în muzică, a dimensiunii sonore în gândirea muzicală a orchestratorului, care adăugându-i fantezia timbrală și de scriitură duce la neașteptate rezultate interpretative în direcția unor genuri total diferite.
________________________________________
[1] Rockul progresiv (mai este numit și prog sau prog rock) este o ramură a muzicii rock care s-a dezvoltat la sfârșitul anilor '60 și începutul anilor '70 ca reacție a "încercărilor britanicilor de a duce muzica rock la nivele artistice ridicate". Trupele de rock progresiv au depășit standardele muzicii rock de până atunci renunțând la cântece scurte cu refren, aranjamentele adoptate de aceste formații având acum origini în muzica clasică sau jazz. Din acest punct de vedere, se poate considera că, în formele cele mai avangardiste ale sale, dar și în cele de inspirație simfonică, rock-ul progresiv poate fi alipit avangardei "clasice", prin adoptarea muzicii modale, a atonalismului, a liberei improvizații, a programatismului. În argumentarea afirmației să amintim faptul că intuind apropierea conceptuală și aflat la începutul carierei sale, Frank Zappa l-a contactat pe Edgar Varese (unul dintre părinții avangardei simfonice), atât pentru a învăța de la acesta, cât și pentru a finaliza un proiect comun (din păcate, proiectul nu s-a materializat din cauza decesului compozitorului franco-italian). Cântecele progresive erau deseori conceptuale sau abstracte iar grupurile de rock progresiv realizau albume conceptuale care se concentrau în jurul unei teme principale. Rockul progresiv s-a dezvoltat din rockul psihedelic de la sfârșitul anilor '60. Reprezentanți de marcă ai genului au fost trupe ca King Crimson, Yes, Genesis, Pink Floyd, Jethro Tull, Soft Machine și Emerson, Lake and Palmer ce au atins apogeul cu acest gen muzical până la mijlocul anilor '70.
[2] jazz, aspect al artei muzicale și fenomen caracteristic al artei sec. 20, bazat pe un mod specific de exprimare a gândirii muzicale, azi răspândit și adaptat condițiilor proprii de toate popoarele lumii. Muzica de j. a fost creată către sfârșitul sec. 19 de negrii din sudul Americii de Nord, care folosind teme din folclorul* propriu (blues*, negro-spirituals*, cake-walks și coon songs), ca și ragtimes (1) și din muzica europ. (marșuri*, cadriluri*, polci*, menuete* etc.), au păstrat din tradiția strămoșilor lor africani sistemul ritmic, maniera de frazare (2) și felul de tratare a materiei sonore, precum și unele elemente armonice ale bluesului, împrumutând din muzica europ. sistemul melodic și instrumentația*. Caracteristicile j. care îl deosebesc fundamental de muzica clasică europ., sunt: a) prezența elementului „swing*”; b) o manieră particulară, proprie fiecărui executant, de frazare* cât și de tratare a materiei sonore [atac (2), vibrato*, inflexiuni (2), glissandi*], frazarea și sonoritatea condiționându-se reciproc; c) vitalitatea și spontaneitatea deosebită a creației muzicale, în care improvizația* capătă o importanță considerabilă. În evoluția jazz-ului s-au distins, în principal, stilurile: New-Orleans (apărut prin anul 1900) cu aspectele: Dixieland* (1920) și Chicago (1927), swing-middle jazz (1930), be-bop (1945), cool (1948), hard-bop (1955), Avangardă-„free” (1958). Inițial muzică de dans*, începând din 1945 jazzul a devenit tot mai mult muzică de concert (1).
[3] folk-music (cuv. engl. [fouk 'mju:zik] „muzică folclorică”), gen de muzică ce abordează forma cântecului folcloric de origine anglo-saxonă, încadrându-se în titlul generic de muzică rock (pentru a se deosebi de așa-zisa muzică ușoară*). Cântecul este interpretat de un solist* vocal care se acompaniază la chitară*. În perioada anilor 1940-1950,f. a fost repusă în atenția publicului de către Pete Seeger, Woody Guthrie ș.a., cucerind repede audiența acestuia prin simplitatea subiectelor abordate, cuprinderea preocupărilor, sentimentelor, trăirilor oamenilor simpli, prin frumusețea vechilor cântece pop. sau a noilor melodii compuse în stilul acestora. Un cântăreț f. autentic își compune și textul și melodia cântecelor sale (ex. Bob Dylan, Joan Baez, W. Guthrie ș.a.).
[4] Dr. Robert Moog a creat şi dezvoltat instrumente muzicale electronice, începând cu banalul theremin (14 ani), continuând cu celebrele sale invenţii, sintetizatorul modular Moog, precum şi varianta sa “portabilă”, Minimoog-ul, şi terminând cu celelalte 18 modele de sintetizatoare create de compania Moog Music din 1963 şi până în prezent. Invenţia lui Robert Moog de acum aproape 50 de ani rămâne piatra de temelie a întregului spectru al muzicii electronice. Pasiunea şi consecvenţa acestui om, aceea de a oferi muzicienilor suficient de curajoşi un instrument complet nou, cu o abordare a sunetului dintr-o perspectivă absolut inovativă, şi anume de a fi generat de un oscilator electronic în loc de metode acustice, au schimbat însuşi conceptul de muzică, pentru totdeauna.
[5] Sintetizatorul este un instrument muzical electronic care poate produce o varietate de sunete prin generarea și combinarea semnalelor de diferite frecvențe. Sintetizatoarele produc semnale electrice (și nu sunete acustice) care sunt amplificate și redate prin difuzoare sau căști.De obicei sintetizatoarele sunt controlate cu ajutorul unei claviaturi, dar există și alte modalități: suflat, tastieră ca la chitară. Primul sintetizator electric a fost inventat în 1876 de către Elisha Gray cel care a inventat prototipul telefonului. Robert Moog a inventat un sintetizator electronic care a fost folosit de Wendy Carlos (care la aceea vreme se numea Walter Carlos) în 1968 pentru înregistrarea albumului ”Switched-on Bach”, un album care a introdus sintetizatorul unui public mai larg.
[6] Vladimir Ashkenazy Davidovich (n. 06 iulie 1937 este un mare dirijor și pianist de origine un ruso-islandeză).El este in prezent prim dirijor și consilier artistic al Orchestrei Simfonice din Sydney.
[7] James Last (născut Hans Last la 17 aprilie 1929, Bremen, Germania) este un renumit muzician german, instrumentist (chitară bas), compozitor și dirijor, cu o bogată discografie și filmografie, distins cu numeroase premii și distincții în decursul carierei. El a înființat o orchestră simfonică care i-a purtat numele cu care a realizat numeroase proiecte muzicale printre care se numără și prelucrarea după “Tablouri dintr-o expozitie” de Modest Petrovici Musorgski.
[8] Royal Philharmonic Orchestra (RPO) este o orchestră britanică cu sediul în Londra şi este uneori menţionată ca Orchestra Naţională a Marii Britanii". The "British Hit Singles & Albume” a arătat că Royal Philharmonic Orchestra a fost înființată în anul 1946 de către Sir Thomas Beecham, care a dorit un ansamblu de un înalt profesionalism, pentru a atrage muzicieni de top din toată lumea.
Cristian Bacargiu (16 mai 2013)
